în parfum de verbină
omor toţi demonii din mine
şi dimineaţa îi văd cum înviază,
mut în legendă orele triste,
dărâm şi ridic din nimic
palate cu îngeri la poarta bizară,
trece prin mine încă o vară…
adun în palme atâta lumină,
caut din vecie doar clipa,
tremură frunza de seară, mi-e frig,
pe cine să chem, pe cine să strig,
adie răcoarea, bate un vânt,
ce singur sunt pe pământ!
au ruginit de-atâta iubire
stelele-n cer, domnişoara Loreley
a căpătat culoarea uitării,
păsările zboară departe,
Loreley a rămas doar în carte…
mereu bat prin mine aripi de vis,
precum frunzele plopilor se anină,
inima mea o pleoapă şi-a-nchis
în parfum de verbină.
joi, 7 iulie 2016
-->
Comentarii
Mulţumesc Aurora pentru aprecieri.
Splendidă lirică, maestre!
Felicitări!