În pumnul meu de lut...

Purtai pe umeri Slava...
a timpului veşmânt.
Viclean şi rău un crivăţ
te-a scos din cuibul sfânt.
Iubire-n veci pluti-vei,
căci n-ai să piei nicicând.
Usor în taina vieţii,
ca floarea răsărind.

Învietor de stânci,
de gănduri fără soare.
Însângerate păsări,
tu ai făcut să zboare,
în semnul crucii zilnic
tămăduind izvoare.
Ai preschimbat în zâmbet
şi cea mai vagă stare!

Plecai ca jertfă vieţii,
împodobind lumina
şi valurile-ntoarse
îţi inundau grădina.
Nu te-a răpus durerea,
zadarnic te opreau...
nici tot alaiul crâncen,
când răni îţi deschideau.

Purtai pe umeri Slava...
a cerului veşmânt,
când viaţă pus-ai Doamne,
în pumnul meu de lut!
Nu pot trăi oriunde,
nu pot muri oricând.
De Dracu-şi face punte
în Numele Tău Sfânt,
Tu porţi pe umeri Slava,
prin mine, spre oricând.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
Ioan Muntean a apreciat postarea de pe blogul Ioan Muntean Legenda caprifoiului
Acum 15 secunde
postarea de blog a lui Ioan Muntean a fost prezentată
Acum 16 secunde
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 28 secunde
Ioan Muntean a apreciat postarea de pe blogul Ioan Muntean Adăpostul nevăzut şi mireasma ocrotirii
Acum 10 minute
Mai Mult…
-->