Iubito te aştept în lacul cel fără de sfârşit
vino şi trupul ţi-l îmbrac în sare
acoperit de magice cristale ,
întinderea de apă sărată ne îmbie,
pentru câteva superbe clipe
devine raiul nostru pe pământ.
Plutim , viaţa ne pare ca în vis
soarele străluceşte tot mai tare,
invidios ne pedepseşte cu cruzime
spre noi trimite insistent suliţe de foc,
corpurile ude le transformă în vulcan,
micuţul colţ de rai ajunge un infern.
Doar tu şi eu pe mica noastră mare
ne bălăcim frumos pe luciul apei
îţi fur un mic sărut
ce constatare ?
buzele nu sunt dulci ca altădat
să fie oare de la sare ?
Comentarii
Mulţumesc Camelia pentru lectuă şi clip !
Mulţumesc Patricia !
Să ai o duminică frumoasă !