ÎN SIMBIOZĂ CU CLIPA...
trăiesc
în simbioză cu clipa
ce-mi curge tainic prin labirinturi,
adâncită de sufletu-mi
agăţat de cârceii de ploaie cu soare
peste cei striviţi sub greutatea trecerii
ca o torţă trimisă din stele
uneori
mă înalţ pe scara cu şapte trepte
de curcubeu sau proptită
de marginea genunii
încerc
să descifrez
geografia inimii
citind îngrozită liniile
din palma stângă
în timp ce
mâna dreaptă
cu degetele lipite-n trifoi
caută
să despice înaltul
cerând iertare
în nopţile cu lună plină
cu chipul răvăşit
încadrat
de tăcerea geamului
întreb timpul
ce-mi apasă umerii
şi-mi scrie
cu fire de argint pe tâmple
dacă nu cumva
greşesc
Comentarii
Vă mulţumesc pentru trecere şi comentarii, dragi prieteni!
Elena
...sa fie liniile lungi...in palma!