Îmi destramă pasul în file de timp
şi toarnă-mă Doamne, în idei
veşnice sau scurte de moment,
stinge-mă-n Cristalul Ochilor Tăi.
În altarul Şarpelui De Verde,
să ajung fără de socoteală,
adormită-n tainele cărate
într- un gând ucis de îndoială.
Iar apoi, de ştii că nu se poate
să-mi privesc tăcerea de desupt,
prelungeşte-mi degetele mate
şi mă leagă de un gol abrupt.
Peste glezne toarnă-mi Începutul…
Cel ce am venit să mă adăp
cu veninul Şarpelui De Verde,
ca în mine groapa să i-o săp.
Să îmi scoţi din trupul greu nisipul
unui labirint pătruns de ape
ce dizolvă-n starea orei mele,
adierea vagă care nu mă-ncape.
Bate toaca Sărbătorilor Cereşti,
în sub tâmpla ninsă de safiri;
Văz la cina gurilor lumesti,
Trup în goana vesnicilor miri…
pumn de carne-n palidă lumină.
Doamne, bate-n cuie ochiu-mi drept!
Comentarii
Gânduri profunde, vis și dorințe,
Șarpele de verde, dialog fierbine
Doamne tu citește-i gându-adevarat
Vezi pe sub cuvinte, nu ce-a exprimat...