În teascurile luminii

Nu-s întâmplări
în versurile acestui poem
cu arome de struguri copţi
în teascurile luminii
şoptind gravitaţiei plăcerea
din dulcele mierii,

pulpă grasă în ulcele de lut.

Ecoul dă contur melodios şi înalt
în bucuria care topeşte spiritele,
simetrie imaginară fără trup,
spirale cu arcuri deschise
treaptă cu treptă să urce-n cântec.

În tăcerea sfârşită-n fagurii timpului
urmele răbdării capătă nuanţe,
se rotunjesc verbele cuvintelor în altare,
totul devine solemn
ca-n faţa unui înţelept.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Mai Mult…
-->