boltă face cât un curcubeu peste lume
timpul se curbează şi el apoteotic
în zăcământul de platină
ce nu se scoate la mezat
se ridică prin suflet puterea neştiută
şi strânge în inimi dăruirea de sine
sângele Domnului odată cu logosul dulce
departe de unde vine înspicată
lumina fulgerată prin întuneric
rămâne în interior şi deasupra noastră
ia în stăpânire trupul înrudit cu lutul
în care se sapă fântâni
şi ies apele din care bem infinitul
Comentarii