Varză, gogonele, gogonele, varză,
murim pe capete aici
din viul nopţii până-n noapte-n galerii
făr--a avea măcar o zi de sărbătoare,
pe brânci târându-ne, pe coate,
cu noi e numai Dumnezeu
şi o voinţă mai presus de noi,
ce ne dă tăria de a face ochi
cu fiecare nouă dimineaţă
în zeghe, lanţuri, cătuşe…
Comentarii
Poemul este un mic semn de plecare pioasa în fata suferinței celor care au fost torturați,omorați,condamnați la durere dincolo de limita ei umana și pentru care este creștinește măcar bine sa le pomenim calvarul.
Va multumesc pentru popas si apreciere!
Mult adevăr în fiecare vers. Felicitări
Super!