Cam pe unde s-au mai așternut fulgii?
Prin sufletul plin de bucuria purificării,
pe pământul încărcat
de promisiunea unei bogății tomnatice,
pe drumul întortocheat care duce spre rai
pe care colindătorii vestesc
un Mesia aflat într-o peșteră.
Ninsoarea cade din cer
la fel ca-n zilele copilăriei mele,
când auzeam colinde îngerești
si când, cu inocența trăirilor,
doream să ating cerul .
Florile de gheață de pe ferestre
se vor topi, lăsând câte o lacrimă
pe obrazul sticlei.
Soarele , cam palid la față,
soarbe picătura,
întremându-se
ca după o boală îndelungată.
Omătul își mai face veacul
pe întinderea pământului
doar până la săgetarea acestuia
cu ghioceii primăverii.
Speranța revine
când nașterea prevestește jertfa
care duce la înviere.
-->
Comentarii
Draga Lenus, multumesc pentru popasul facut.