“Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel”
“Pavel, rob al lui Iisus Hristos, chemat de El apostol, rânduit pentru vestirea Evangheliei lui Dumnezeu…………
Prin Care am primit har şi apostolie, ca să aduc, în numele Său, la ascultarea credinţei, toate neamurile,“ (Epis. 1 catre Rom. 1- 5).
Cutremurătoare, chiar înfiorătoare cuvinte! “toate neamurile”. Un semnal de alarmă pentru toate neamurile pământului:
“ Că o pâine, un trup suntem cei mulţi; căci toţi ne împărtăşim dintr-o singură pâine” (1Cor. 10- 17).
Oare, trebuia să rămână toată omenirea cuprinsă în această Mare Taina, Una Apostolească şi Sabornicească Biserică, una Creştin Ortodoxă, adevărata Credinţă de la Începuturi?!... Apostolul ne sfătuieşte să respectăm “Poruncile” lui Iisus Hristos, al cărui “rob” este:
“Desfiinţăm noi Legea prin credinţă? Nicidecum! Dimpotrivă, întărim Legea”. (Rom.3-31).
Iată, iar un verset greu de tâlcuit! Toate neamurile pământului, cred în Dumnezeu, că fiecare se laudă : « am credinţa mea, aşa am constatat eu din ceea ce am citit în Scriptură !» Oare nu desfiinţezi Legea, dacă nu ai rămas sub această “ascultare » despre care ne vorbeşte Marele Apostol Pavel :
« Căci ce spune Scriptura ? Celui care face fapte, nu i se socoteşte plata după Har, ci după datorie. Iar celui care nu face fapte, ci crede în Cel ce îndreptează pe cel păcătos, credinţa lui i se socoteşte ca dreptate » (Rom. 4- 4, 5).
“Umblă în căile Mele şi caută-Mă totdeauna cu inimă smerită! Cel ce umblă în calea Mea nu se teme de niciun rău. Adevărul Meu îl va mântui de amăgirile şi ispitele celor răutăcioşi. Dacă Adevărul te eliberează, vei fi slobod şi nu vei mai ţine seamă de vorbele deşarte ale lumii”.
“Adevărat, Doamne! Fie mie după cuvântul Tău ! Adevărul Tău să mă înveţe, să mă apere şi să mă îndrumeze până la sfârşit, pe calea mântuirii ! El să mă scape de poftele urâte şi de iubirea deşartă, ca să pot veni înnaintea Ta curat la inimă ».
« Eu sunt ADEVĂRUL » zice Domnul, şi Te voi învăţa ce este bun şi plăcut înnăintea Mea... Gândeşte-te la păcatele ce ai săvarşit şi căieşte-te amar de cele ce ai făcut. Niciodată să nu te judeci după faptele bune ! Căci într-adevăr, eşti un păcătos copleşit şi încătuşat de poftele trupeşti.
Mereu te grabeşti spre pieire, repede te zdruncini, uşor cazi şi lesne te tulburi şi-ţi pierzi cumpătul... Cu ce te poţi lăuda ?... Cu nimic !... Dimpotrivă ai putea să te uiţi cu milă la tine căci eşti mult mai neputincios, de cum îţi poţi închipui.
Aşadar nimic să nu ţi se pară bun din câte faci, căci bun frumos, mare şi vrednic de laudă şi de cinste este numai ce este veşnic. Mai presus de orice să iubeşti Adevărul, şi să priveşti cu umilinţă la starea în care te afli. De nimic să nu te înfricoşezi, pe nimeni să nu blestemi ; de nimic să nu fugi, fără numai de greşelile tale. Ele trebuie să te mahnească mai mult decât cele mai mari pagube din lume... Sunt unii care nu vin cu inima curată la Mine, împinşi numai de curiozitate şi interes. Ei vor să afle tainele Mele şi să pătrundă adâncurile Dumnezeirii, în timp ce nu se învrednicesc să se gândească la mântuirea lor. Din pricina mândriei şi a curiozităţii, adeseori cad în ispite grele şi săvârşesc păcate mari, fiindcă Eu nu sunt langă ei.
Teme-te de judecăţile lui Dumnezeu, cutremură-te de mânia Celui-Atotputernic ; nu cerceta faptele Celui Prea-Înalt Dumnezeu, ci mai degrabă uită-te la nedreptăţile tale, la răul pe care l-ai făcut, şi la binele pe care l-ai ratat.
-->
Comentarii