Început de toamnă
Verdele bătut de brumă
În zori, târzii de toamnă,
Se disipează fără urmă
Ca-ntr-un pustiu o scamă.
Din nord coboară vântul
Învăluind în cale
Și-nfiorând pământul
Din munte pân’ la mare.
Florile își plâng trecutul
Ca miresele bătrâne.
În bădane fierbe mustul;
Fructe aromate-n târne !
Nu le poți cuprinde toate
Într-un anotimp bogat.
Vine un miros aparte
Înainte de iernat.
Toate îs în amorțire
Pe un timp nedefinit
Ce se toarce mai subțire
Ca un vis neîmplinit.
Doar aracii de la vie
Au rămas statui de bronz.
Până când ? Nu se mai știe.
Pe vier a crescut boz.
Înspre sud zboară cocoare,
Timpul lenevește totul
Într-o mare de răcoare,
Când în sobă arde focul.
Ion Părăianu
-->
Comentarii