Încotro pornit-ați oase
așa dalbe, așa frumoase,
când pe jos e ud și moină
și un clopot zice a doină?
Presimțit-au păsările
și-au deschis aripile,
zbuciumate au dat de stire
și a jale latră-un câine,
că un somn e treaz și vine
să vă ia de lângă mine
să porniți la drum de mâine,
încotro, măiastrelor?
Încotro sfințitelor?
Pe o vreme așa ploioasă,
încotro plecați de-acasă
în călcâi adânc înfipte
ținând drumul înainte,
cu picioarele desculțe,
cu un pumn de părăluțe,
în obraji fără roșeală
și pe umeri veche țoală
încotro, așa grăbite?
*
Până ieri păreați zorite
în grădină, pe sub nori,
mângâiați iarbă și flori...
încotro frumos gătite
cu nevoi neisprăvite
și cu gânduri nerostite
mai adânc în voi dosite,
doar cu vămile plătite
și-o bucată de toiag
strâns ținut la sânul drag?
Nici merinde n-ați luat
să aveți pe săturat.
Ați lăsat ochii miloși
și pornit-ați după moși
că n-au scris un rănd pe carte
și-s plecați așa departe..
*
Oaselor, drăguțelor,
de porniți care încotro
duceți vorbă moșilor
că e încă bine aici:
cântă mierle, cântă cuci
și vin îngerii să-mi spuie
prin cârcelul de la vie
curge smirnă și tămâie;
lângă gard în țintirim
s-a născut un pui de pin
și din trupu-i mărunțel
curge vin și undelemn;
într-un ram de păducel
s-a-înspinat un mușețel,
leac găsit-am pentru el,
dumicați de colăcel.
Să mai spuneți că, la noi
de la soare, de la ploi,
de pe urma ce-au lăsat
aprig dorul s-a-nspicat,
tot în floare s-a-nflorat.
*
Oaselor, divinelor,
întrebat-au ochii mei
încotro s-apuce ei?
Care ceruri să desfoi,
care inimă să-nmoi
să vă-aducă înapoi
într-un nesfârșit convoi?
Cu nestăvilit șuvoi
de amare, triste ploi,
de voi dornici, ochii mei
vă sunt datornici
și în rugă îngropați
cu genunchii îndesați
nicăieri nu-i văd scăpați.
Sfinte oase, să-i iertați
încotro vă îndreptati!
Veronica Șerban
(31.01.2017)
În memoria celor dragi, dispăruți care încotro, fără speranța că se vor întoarce cândva.
(foto: sursa internet)
-->
Comentarii
Mulțumesc frumos domnule, Mihai Ștefan Arsene!