-Eu sunt prima care nu vreau să înţeleg... nu trebuie să te închizi în tine, în poezia şi lumea ta... cu timpul tot mai greu renunţi la acest univers creat, poate chiar artificial, de unde dacă nu vrei, nu vezi dincolo de geamuri.
-Şi lumea mea s-a strâmtorat, şi pentru aceasta noi suntem vinovaţi în primul rând, căutăm liniştea, intimitatea, libertatea gândului doar pe un gazon particular, patru pe patru, unde noi suntem patronii, luminiştii, regizorii, pictorii şi din când în când ne prefacem să fim şi altceva.
-Nu ştiu dacă lumea se reduce pentru noi sau invers, poate noi ne sintetizăm în faţa noastră?! Ne transformăm în cristale. Prea ni se înfăţişează fără cusur chintesenţa lucrurilor care ne culcă pe o ureche, pe o pernă somnambulă, pe pajiştea veşnic verde ca şi închipuirea noastră. Iar luna luminează întunericul nostru. Şi ne spune, să facem ceva pentru sufletul nostru!
-Filozofia ta de viaţă este valabilă dacă vrei să călătoreşti pe insula de smarald, duhul blândeţii din lampă va trezi morţii prefăcuţi în vis şi amorţiţii basmelor rescrise şi îi transferă pe covorul zburător în lumea ireală care vindecă rănile lumii reale.
Suzana Deac
-->
Comentarii
Multumesc doamnei Camelia si domnului Gordan Mircea pentru lectura.
Cu stima,