Mereu ni se aştern drumuri galbene
gri sau violete
Crăciunul surprinde în alb
născut în naşterea omenirii
intenţii aruncate
pe pământ cu rădăcini
Mereu ni se aştern drumuri galbene
gri sau violete
Crăciunul surprinde în alb
născut în naşterea omenirii
intenţii aruncate
pe pământ cu rădăcini
-Eu sunt prima care nu vreau să înţeleg... nu trebuie să te închizi în tine, în poezia şi lumea ta... cu timpul tot mai greu renunţi la acest univers creat, poate chiar artificial, de unde dacă nu vrei, nu vezi dincolo de geamuri.
-Şi lumea mea s-a
aş vrea să înţeleg
ceva de neînţeles
contrapunerea razelor solare
duşmănia universalităţii
Doamne
ai pierdut direcţia drumului nostru?!
dansezi şi cuvintele se caţără pe cioburi de corali
o pajişte verde veşnic brumată
atingerea începe aici
şi se săvârşeşte în altă ţară
păşeşti în gol şi te închide oglinda
să-ţi arate sinele în schimbare
atunci nu de mult
când mănuşile de box îţi aduci amin
Ca şi cum ar atinge pasărea apa de mătase din mers să simtă temperatura, ca şi cum ai aprinde aragazul la foc minim să pătrundă căldura elementele reci, ca şi cum ai avea o singură viaţă şi vrei dragoste la desert.
Nu te grăbeşti să stingi lumânarea,
Din copilărie te acaparează caruselul cu multe scaune zburătoare. Nu există nicio jucărie mai impunătoare decât caruselul. Dacă te urci pe el, nu vei uita niciodată că este prima încercare de zbor peste lume, peste tine, atunci te întâlneşti cu imagi
Rozul
nu-i o culoare, doar când circumscrie sânii tăi uşor adormiţi în plină căldură
imaginile se succed pe suprafaţa apei, tulburi nămolul din adâncuri
picioarele se spânzură acvatic, nu terestru, oricum nu ating solul
parcă solul ar fi întotdeauna sal
Maşina zbura spre o mică vacanţă cu tatăl şi fiul de şapte ani. Opelul maro sidefat spinteca aerul, ceaţa se ridica somnoros din vale, locul preferat de aşternut. Văzduhul lăptos parcă îi inunda cu o îmbrăţişare forţată, dar maşina, ca un cărăbuş ten
-Iarăşi ne-a murit o oaie! – striga mâhnit fermierul din Nouă Zeelandă, când a deschis uşa la casa lor micuţă.-Dar ce s-a întâmplat, tătucule? - întreba unul dintre băieţi.-Nu-mi dau seama nici eu ce le atacă, dar am observat că fiecare oaie ce a mur
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…Văzduhul pare mereu mai nemărginit, Acum pe Cer stelele toate au adormit, Prin zăpadă este acum liniștea tăcerii, Vin pe stradă mereu fulgii mari ai iernii. Urlă vântul aprig deseori în depărtare,Gradina mea nu mai are nici o culoare, Peste tot…
Citeste mai mult…
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!