dacă mi-ai fi pictat dorinţa în josul inimii
m-ai fi păstrat
ca pe un lăcaş al pruncilor nenăscuţi
şi nu ne-am fi rătăcit pe tinutul pustiu
în acces condamnat
niciodată
însemn de vie artă
între filele transparente ale destinului
mi-ai prins degetele în lanţurile trădării
şi nu-ti voi mângâia tăcerea
prin care treci în amintire
că vremea iubirii
e libera să zburde în literele zării
ce ne vor aduna la porţile gândului
dacă m-ai fi sărutat pe cuvânt
ţi-aş fi descris lacrima dulce-a întâmplării
că m-ai ştiut
în zbatere de valuri
dar mi-ai legat ochii şi picioarele
să cad în gol pe coapsele late ale nopţii
mi-ai sucit alfabetul limbii
târându-l în cerc prin sunetul uimirii
de-atunci ploi de întrebări
se tot înfing în aripile timpului
răscolindu-mi cenuşa
nebuni de timp
pe drumuri de săpate urmi
ne vom elibera până la cer
prin dârele palmelor crăpate
-->
Comentarii
Am lecturat cu plăcere acest frumos poem...Felicitări!