Îmi pare c-am trecut un prag de ceaţă
lumina se destramă ca o aţă,
vin îngerii din cer şi mă învaţă
cum să respir iubirea-n dimineaţă.
Acum sunt liber, timpul mă răsfaţă
străbat urcuşul, fac tunel prin viaţă,
ca un fugar prin lume, o paiaţă
port drumul lumii răstignit în faţă.
Aş vrea să strâng din inimi o povaţă
să simt cum gândul de un gând se-agaţă,
când munca mi se fură, se înhaţă
fără să-i târgui preţul pe o piaţă.
Comentarii
Aş vrea să strâng din inimi o povaţă
să simt cum gândul de un gând se-agaţă,
când munca mi se fură, se înhaţă
fără să-i târgui preţul pe o piaţă.
Un poem deosebit de frumos , felicitări Llelu !