Priveam gelos pământul, mi te avea pe toată,
Cu setea lui avidă călcâiul ți-l sorbea,
Din tine răspundea un geamăt ca o șoaptă,
Eu mi te-aș fi dorit, pământul te avea.
Priveam gelos la vânt, se-mpiedica în tine
Cu-o mână nevăzută rochița îți prindea,
Îți trimitea bezele, tu cochetai cu mine,
Eu mi te-aș fi dorit, dar vântul te avea.
Priveam gelos la soare, ți se juca prin păr,
Îți mângâia obrazul, trecându-ți prin perdea,
Pe-un sân se cobora, mușcând ca dintr-un măr,
Eu mi te-aș fi dorit, soarele te avea.
Priveam gelos la nor cum se roșea discret,
Scria pe cer în versuri dragostea ce-ți purta,
Se risipea naiv și fără de regret,
Eu mi te-aș fi dorit, dar norul te avea.
Priveam gelos la cer cum mi te proteja,
Din curcubeu prinsoare la brâu îți așeza,
Din nesfârșirea sa trei stele-ți aducea
Eu mi te-aș fi dorit, dar cerul te avea.
Nu pot să înțeleg, cu vise mă hrănesc,
Tu te oferi nebună, mă-ntreb, unde greșesc?
M-aș strecura în suflet să ți-l îmbolnăvesc
De-o dragoste pe care doar eu s-o lecuiesc.
-Daniela Vîlceanu-
-->
Comentarii
Mulțumesc frumos, Agafia!
Sensibil si frumos!
Multumesc frumos, Lenuș!
Cu placere!
Mulțumesc frumos!
Felicitari!