Așa de rar am lăcrimat!
Tu ai văzut-o și mi-ai luat
Floarea de colț a dorului meu,
Ce-mi crește-n suflet doar când mi-e greu...
Plecat prin lume tot mai aud,
Picuri de suflet pe gându-mi ud,
Ce sfarmă stânca timpului meu
Și o transformă în curcubeu...
Pierduți prin lume ne căutăm,
Clipe ce-n veci nu le uităm!
Chipul, privirea, sufletul ei...
Când îmi vorbea sunau clopoței!
Legi, lumea rea... ne-au despărțit!
Oare am fost cândva fericit?
Trist stau în jarul inimii mele
Și-aștept s-ajung iar... pulberi de stele!
-->
Comentarii
Sunt atatea flori ce pot sa-ți mîngîie...neuitarea!