Înfiptă-i crucea în durere,
Dar nimeni, Doamne, nu mi-o cere!
Şi ploile îmi spală-ncet
Rana, din suflet, cu oţet.
Înfiptă-i crucea în pământ
Şi-mi sapă vremea un mormânt;
Flori, din gândurile mele,
Cresc, în ceruri, printre stele…
Adânc se-nfige crucea-n carne
Şi diavolul mă poartă-n coarne,
Când mă ridic, el mă doboară
Şi inima mi-o strânge-n gheară.
Când mă rog, la mine zbiară
Şi te face de ocară;
Se preface în fecioară,
Cum s-o dau, Doamne, afară?!
Doar ştii că sunt un amorez
Şi nu mi-e greu ca să trădez,
Dar dă-mi putere ca să-l fac
Un înger pe-acest pui de... drac!
-->
Comentarii
Cu toată admiraţia un poem minunat...Felicitări!