Îngândurat ca toamnele-n Icoane

Se-ntinde-al Iadului hotar
şi iarba vieţii creşte încă.
O rană plânsă-n Sfântul Graal,
se caţără de frig pe-o brâncă.

Rugul, în taina morţii, cade,
rărit de plânsele petale.
Albite-s clipele nomade,
căderea-i grea de-ndurerare.

De înserare, între obloane,
sunt viu şi tac ca umbra-n frunze.
Îngândurat printre icoane,
m-or pune poamele ursuze.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->