Sunt un înger trist
când mă gândesc la noi.
Alunec de pe coamele
regretelor,
pe un fir de vis,
întreb toţi norii
eu unde cobor
ce ploaie mă va biciui.
Aripile mă strâng
vreau încă o pereche
pe măsura acestei iubiri,
zborul să-mi fie ca al unei păsări
ieşite din cuib de senin.
Tac, să-mi auzi lacrima
cum se sparge la fiecare bătaie
de aripă.
Culege-o,
din cochilia durerii!
Vezi că s-a copt (ne)liniştea,
are gustul unei inimi care bate.
…………………………………………
Un înger se iscăleşte
pe trupul toamnei,
cu tăceri de cer…
-->
Comentarii
Da, ai remarcat bine, Adrian Istrate! Mulţumesc pentru popas şi sugestie!
Paf... Mor de ciuda pentru chestia cu norii si cu aripile... Na... Dar cred ca avem doua poeme nu unul... sau chiar trei daca tinem cont de haiku-ul final... Ce zici?
Lenuş Lungu, Mihail Toma, vă mulţumesc pentru popas şi apreciere!
Deși nu sunt destinatarul aș vrea să fiu, să-ți dovedesc că nu-i așa