Trăim în stilul cel mai lud
Pe care Universul îl proclamă
Chiar mintea de pe urmă-i nud
Uitat e şi cuvântul mamă.
Simbolul bărbăţiei se destramă
Ea viaţa se amână deodată
Trăim o mult prea relaxată dramă
Uitat e şi cuvântul tată.
Nimic absurd, nimic nu pare a fi
Deranj în lumea asta austeră
Doar o tristeţe se va tolăni
Pe clipa cea mai de temut, cea efemeră.
Nimic absurd, aşa se pare, dar
Când susul stă sub josul fad
Mă reorânduiesc şi deodată sar
Să reaşez valorile în rang.
Comentarii
Pretuire!