noapte de primăvară
noaptea ca o umbră se lasă pe mine
parc-ar fi o pânză cu un iz marin,
peste racla frunzei se revarsă luna
ca o doamnă albă cu genunchi de crin.
poate a fost noapte, poate a fost zi
ochiul pentru sine poate a cules
umbra şi lumina care nu vor fi
destrămând din taină singurul eres.
ţin în braţe noaptea ca pe o durere
pe un pod de fluturi stau ca suspendat,
linişti moi mă muşcă ca şi ochiul tău,
aşteptând să vină unicul sabat.
mâna ta cea dulce, degete de fum
trec prin păr ca visul şi ca o osândă
fluieră departe trenurile-albastre,
stele copte-n ceruri stau mereu la pândă.
în mai primăvara cu salcâmii beţi
s-a trezit din somnu-i ca şi o nebună
luna este plină, cerul foarte clar,
doar un corn aiurea peste codru sună
marţi, 10 mai 2016
-->
Comentarii