E noapte toridă, iar somnul nu vine,
odihnă să cearnă pe gândul hoinar,
ajuns fără veste prin cărți anodine
să-ți caute karma-n sistemul binar.
Se-ntoarce adesea pe căi nevăzute,
alergă prin minte în ritm infernal,
lăsând în adâncuri noian de volute
pictare-n culori de vrăjit carnaval.
Și parcă, deodată, apari obosită
în straie brodate cu dor necuprins,
croite-ntr-o iarnă de fosta ursită
pe umbrele vetrei cu jarul încins.
Te-aduc lângă mine pe raze de lună,
când timpu-n pendulă rămâne pe loc,
să scriem poemele vieții-mpreună
cu slove vrăjite căzute din toc.
Comentarii
Mulțumesc, stimată doamnă Maria Ciobotariu! Admirația este reciprocă!
Cu aceeași admirație!