~ din ciclul „poeme cibernetice dialogate interior” ~
cu sărutări din marginea buzelor
reflecția unei iubiri absente
pluteşte în frenezie
prin venele mele de foc
obosit de mers
pe drumurile absenţei tale
mi-am mângâiat înmugurirea
florile în primăvară
nu sunt un avertisment
pe această piele
sunt plin de furtuni
într-o pătată
când nebunia le leagă
trăiri din viitorul meu trecut
Comentarii
@Rodica - nu taurul, nopţile le-am luat de coarne şi uite că ziua dorm. Dar dialogurile le port ori pe-nserate, ori pe-nsorite....
@Aurelia - a s-ascult o floare, când am s-o găsesc... până atunci zbor, zbor, încă mai zbor!
@Nicoleta - mulţumesc
Ei, Matei! Ce faci dragule? Văd că ai luat "taurul de coarne" şi te ţii serios de treabă! Felicitări.
Am să "mă aplec mai mult" asupra amorurilor tale cibernetice (dialogate inerior, dar cu cine oare?).