Curentul de meteori activi numit Perseide, de la constelaţia din care par că vin, va putea fi admirat în noaptea dintre 12 şi 13 august (joi spre vineri). Astronomii spun că ora 02:30 a zilei de 13 august este momentul maxim al Perseidelor în 2010.
Particulele par că vin din constelaţia Perseus. Ele vin de fapt dintr-o zonă pe care o aveţi marcată în fotografia de la finalul articolului. Perioada de activitate pentru Perseide este 17 iulie-24 august. Astronomii atrag atenţia că de Perseide nu vom avea parte de o "ploaie de meteori". Aceasta are loc mult mai rar şi presupune mii de meteori care pot fi observaţi într-o oră. La Perseide, vor fi maximum 100 de meteori pe oră.
1. Cum se produc Perseidele
"Dâra luminoasă de pe cer este lăsată de o particulă cu diametrul de 1 milimetru, ce arde în atmosfera Pământului, la frecarea cu aerul", explică specialiştii de la Observatorul Astronomic Amiral Vasile Urseanu, din Bucureşti.
Particulele de praf cosmic provin de la cometa Swift-Tuttle. Atunci când aceasta trece pe lângă Soare, praful cosmic prins în nucleul ei îngheţat este eliberat în spaţiu. Cele mai multe dintre bucăţile desprinse au dimensiunile unui grăunte de nisip (cele mai mari sunt cam cât o boabă de fasole), dar luminile puternice sunt rezultatul vitezei cu care acestea intră în atmosfera Pământului (circa 60 de km/s).
În aceste condiţii, puţine resturi desprinse din cometă ajung pe Pământ. Cele care ating Pământul se numesc meteoriţi, iar cele care pier după frecarea cu aerul poartă numele de meteoroid. Dârele de lumină "trasate" de meteoroizi poartă numele de meteori.
Cometa "responsabilă" pentru tot spectacolul de Perseide, Swift-Tuttle, este cel mai mare obiect cunoscut care trece în mod repetat prin apropierea Pământului. Corpul are un diametru de 9,7 kilometri, asemănător în dimensiuni cu cel care a dus la dispariţia dinozaurilor, după unele teorii ale extincţiei acestora. "Cometa-părinte" a fenomenului Perseide face parte dintr-o familie largă de comete. Cele mai multe se află în Norul lui Oort, aflat la o distanţă de un an-lumină de Soare, la un sfert din distanţa Soare-steaua Proxima Centauri (cea mai apropiată stea de Soare). Se pare că Swift-Tuttle, spre deosebire de alte comete din familia ei, a fost împinsă pe noi traiectorii de gravitaţia unei stele călătoare, cu mult timp în urmă.
2. Ce vedem (şi auzim) de Perseide
Frecarea cu atmosfera produce o încălzire rapidă a particulei, care ajunge la peste 3.000 de grade Fahrenheit (1.650 de grade Celsius). Cele mai multe particule devin vizibile când sunt la circa 97 de kilometri deasupra Pământului.
În noapte dintre 12 şi 13 august 2010, pe bolta cerească plină de stele, veţi observa o dată sau de două ori într-un minut o dâră luminoasă. Aceasta este vizibilă mai puţin de o secundă. Oamenii obişnuiesc să le spună "stele căzătoare", dar, cum am văzut mai sus, sunt doar particule foarte mici, cu viteze foarte mari, care se "topesc" în atmosfera Pământului.
Cei mai mari dintre meteoroizi se descompun exploziv în bucăţi, astfel încât rezultă o lumină foarte puternică numită minge de foc. Totodată, se poate auzi de pe Pământ o bubuitură asemănătoarea unui tunet, dar mult mai scurtă.
3. Cum ne pregătim de Perseide
În primul rând, să evităm oraşul, recomandă astronomii români. De fapt, avem nevoie de locuri "cu cer curat, lipsit de lumini parazite". Cele mai bune locuri sunt zonele muntoase, satele sau măcar locuri izolate de la marginea oraşelor. Astfel, dacă urmăriţi spectacolul din oraş, veţi avea parte de 10-20 de meteori pe oră, în timp ce zonele cu "cer curat" aduc 100 de meteori pe oră.
Este important de ştiut că, pentru a observa Perseidele, nu aveţi nevoie de instrumente astronomice. Trebuie doar să priviţi la cer circa o oră, pentru a observa măcar câteva zeci de meteori. Bineînţeles, dacă nu este o noapte înnorată.
Astronomii recomandă orele cuprinse între miezul nopţii şi răsăritul de Soare.
Sursa: www.evz.ro
-->
Comentarii