nocturnă
liniști stelare,
lumi fără nume,
clipe barbare
ce vor apune,
fețele lunii
șoapte de umbre,
pe vizduri sumbre
cad în fântâni.
un cer marin
albastru-lin,
stele zglobii
brodează ii,
ape ce curg
triste-n amurg,
vor curge-n mări
în depărtări…
așterne-mi,
doamne,
patul de taină,
cu vise dulci,
ca să mă culci,
luna cea grea
să privegheze,
precum în munți,
codrii cărunți
o să vegheze...
la capul meu,
rămasă goală,
tăcerea mea,
orizontală,
să doarmă-n
muzici
de catifea,
iubita mea.
sumbră tu,
eternitate,
mă vei scăpa
și de păcate,
de ce-aș trăi,
de ce-aș muri,
de ce-aș mai
întineri?
zăpezi și ploi
și flori de tei,
doar peste
ochișorii mei,
ascunse toate
în amurg,
să vezi cum curg
să vezi cum curg…
marţi, 22 mai 2012
.
-->
Comentarii
Mulțumesc d-le Muntean, d-na Maria Bratu și Camelia pentru videoclipuri.
Şi de-i noctură
tot se înturnă
farmec de seară
o primăvară.
la capul meu,
rămasă goală,
tăcerea mea,
orizontală,
să doarmă-n
muzici
de catifea,
iubita mea.
sumbră tu,
eternitate,
mă vei scăpa
şi de păcate,
de ce-aş trăi,
de ce-aş muri,
de ce-aş mai
întineri?
Cu toată admiraţia pentru acest poem