Cântă cocoşul, pădurea, anunţă, sfârşitul de ploaie.
La banca noastră, tată,
se spală ploaia de ploaie,
să nu te ude dincolo de tine.
Dorul se-nciudează să iasă, să zboare. L-auzi? A prins
glas, printre copaci, păsări se-ntrec în şoapte şi iarba tremură.
E zi de sărbătoare.
Toate apele îşi intorc valurile (dez)legate
la gură. Alerg la mama să-i dau de ştire,
să se bucure. Îi potolesc setea.
Mă-nnod de gânduri şi tac.
25.03.2016 ora 15,22’
-->
Comentarii