Mugur copt sprge-n petale foame de viaţă.
Truda iernii ce-n geruri coace pita în glie
Odihna-şi găseşte... Şi-n raze de soare agaţă
Slava noului rod, în triluri de ciocârlie...
Simt cum inima-mi bate-n fioruri fierbinţi
Clocotindu-mi în carne forţe noi, armonie
Pentru ziua de mîine, zămislesc noi dorinţi
Şi, iert ziua de ieri înfăşâd-o-n iubire şi bucurie.
M-amestec cu zarea -mbălsămată în flori
Şi mă-mbăt cu lumina ce tremură-n rouă
Şi renasc cu pământul, îmbrăcând noi culori,
Şi semăn cu cerul, licărind lună nouă.
Totu-i nou, totu-i bun şi învie speranţa
Este timpul schimbării pentru alt început
Primăvară, tu eşti temelia, eşti viaţa
Ce revine, când crezi că totu-i pierdut.
Eşti crăiasa născută în geruri târzii
Ce revii biruind viscolirea cu-o floare
Te aştept, te doresc, şi-mi sensul de-a fi,
Şi rabd arşiţi şi toamne şi ierni trecătoare...
Că pe toţi şi pe toate îţi aşterni nou veşmânt
Aruncând în uitare, lacrimi, spaime, dureri,
Eşti magia ce-mi schimbă suspinul în cânt
Ce slăveşte-mplinirea în noi primăveri !
-->
Comentarii
Frumos poem Lucia...Felicitări !