Noi vina o-mpărțim cu Dumnezeu
Ion Vanghele
Întotdeauna pentru ce se-ntâmplă
Noi vina o-mpărțim cu Dumnezeu
Deşi cuvântu-i zămislit sub tâmplă
Şi în stihia vieţilor sunt eu.
Mă-ngrop în zile ca într-un banal
De vorbe şi de fapte fără noimă
Şi călăresc pe noaptea mea de cal
Precum fugarii-n clipe fără normă.
Poate-s stupid sau poate că bat câmpii
Sau poate cerbii iarba mea o pasc
Gonesc prin viața-alăturea cu tâmpii
Şi din rugina stelelor renasc.
Mă fringe timpul, carnea lui dispare
Cu zilele şi nopţile caduc,
Degeaba plâng cerând iar implorare
Ca scoarţa plin de vreme mă usuc.
Mai cântă ceasul singuratec cucul,
Mă-mprăștii tot… cu izul meu postum,
Doar când se scutură de toamnă nucul
Poemele ca frunzele…. Rămân.
14/09/2011
-->
Comentarii