Ochii nu sunt îndeajuns să treacă
întunericul,
mama m-a născut cu ecoul morților
uitat în mine,
fără să-mi spună
că ei...
se adaugă la tot ceea ce sunt
și acest infern în care cresc de-a valma
vagi închipuiri
e doar jocul unui gând
întru noapte și lumină.
Oare sufletul,
amalgam de idei
și reacţii de sentimente își termină existenţa
sau o să urce la cer?
Dar... care cer?
Mută i-a rămas memoria.
Poate pentru fiecare există un cer al lui,
întru iluzie și realitate
sau un cerc
întru nous.
Comentarii
Multumesc, Maria si Ioan Muntean!
Admirație și drag!
Superbe versuri!
Un mesaj profund, emoționant, sensibil punând textul în valoare!
@Vladimir Nichita Ma bucur sa aud asta. In lumea spiritului nostru avem fiecare un cer al lui, dincolo? Unde este iluzia si unde realitatea?
Poate pentru fiecare există un cer al lui,
întru iluzie și realitate... ne spune Agafia !
--------------------------------------------------------------
Eu am cerul meu... sunt convins de acest lucru, Agafia !