Nu, anii nu ...

Nu, anii nu ...


Nu, anii nu te ating, furându-ți din lumină,
nici ploaia care cade, sub genele de îngeri,
rămâi străjer al nopții, cu unica ta vină,
de-a fi frumoasă-n toate, la marea mea de plângeri.

Tu izvoresti în codru, din colțul dat luminii,
râvnești din răsputeri, departele aproape,
eu, scriu iubito, toamna, în rânduri taină pâinii,
când rază ta se-ntinde, la porțile de ape.

Mai scriu și depre trenul ce te-aducea în gară,
de muntele ce tace,visând atâtea râuri,
de păsări ce tomnesc, în doine vânt de vară
și de pădurea care se clătina în brâuri.

Scriu de visarea noastră, de hora de săruturi,
de visul meu cel care cere tain doar lumii,
de clopotul furtună, ce bate-adânc în inimi,
când împărțind văzduhul se lasă pradă lunii.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

AureliaAlbAtros a comentat la postarea de pe blogul AureliaAlbAtros Dincolo de ecranele luminate
Acum 2 minute
Ioan Muntean a comentat la postarea de pe blogul AureliaAlbAtros Când răsăritul-n suflet apare
Acum 11 minute
Ioan Muntean a apreciat postarea de pe blogul AureliaAlbAtros Un albatros rebel
Acum 13 minute
postarea de blog a lui AureliaAlbAtros a fost prezentată
Acum 13 minute
Mai Mult…
-->