Mi-ai scris pe suflet cu flori albe
Nu te opri din dansul versului!
M-ai pus o perlă între salbe
Și mă cultivi în voia vântului.
Mă vezi cum cresc dar nu mă lauzi
Copac tăcut mă sprijini când cedez,
În vis te simt cum mă aplauzi
Sărutul tău nocturn mereu ratez.
Când luna o privesc tăcută
Pe umeri simt îmbrățișarea ta,
Schițez o mimă prefăcută
Să nu mă vezi că plâng în gând cu ea.
Nu mă opresc, mai am izvorul
Cuvintelor năvalnice de fel,
Iubirii nu i-am pus zăvorul
Am să continui Poeme pentru el.
(Marilena Velicu)
-->
Comentarii
Multumesc mult.
Mereu vei ramane atat de frumoasa! Poezia ta la fel !
Frumos poem Marilena...Felicitări!