Un roman psihedelic, a cărui intensitate crește gradual pe parcursul lecturării până la doze serioase de șocuri. De mult nu am mai devorat cu o rapiditate atât de mare o carte, curios să aflu cam care ar fi trebuit să îi fie deznodământul. Am intuit anumite ipostaze, m-am înșelat aprig asupra altora, cert este că m-am confruntat cu pilule serioase de stări psihotice, și nimic nu a părut ceea ceea ce ar fi trebuit logic să pară. Am și izbucnit în porții zdravene de râs pe alocuri, în prisma unor expuneri ce au emanat doze sănătoase de umor macabru. O carte scrisă simplu, însă, în contextul în care majoritatea scriitorilor scriu pentru ceilalți colegi sau pentru academicienii incluși în comisiile de jurizare ale concursurilor naționale, la Silviu Urdea acesta este un atu, căci se adresează cu precădere cititorilor. Nu lipsește nici sitilistica literară, frumos pigmentată de-a lungul cărții cu metafore, comparații și hiperbole, exact așa cum ar fi trebuit să fie scrisă o carte bună. Puținele personaje, în principal două de-a lungul capitolelor și câteva intervenții terțe, nu îți dau timp de plictiseală. Martori la impulsurile șocante au mai fost atât un motan cât și o muscă și, spre bucuria mea, scriitorul nu uită de nici un detaliu, amintind constant la sfârșitul romanului și despre aceștia.
Un farmec aparte stă la Silviu Urdea și în faptul că s-a documentat vădit înainte de conceperea idilei, lămurind științific cititorul de toate fenomenele chimice, de toate emanațiile, degajările prin care trece corpul în urma multiplelor șocuri, fie ele psihice sau fizice. Nu știu cât de tare nu s-a temut scriitorul atunci când și-a dăruit cărții un astfel de titlu, dar mie mi-a iscat, în calitatea mea de cititor vulnerabil, neprotejat, izolat în bezna lecturării, temeri multiple. Oripilările inoculate retinei, joaca cu starea fragilă a cititorului, degajă prelungiri ale călătoriei în lumea cărții până și în somn, căci rămâi cu gândul la deznodământul ce întârzie să vină, insomnia iscată te transformă și într-un fel de oracol, care intuiește sau greșește cursul firesc al povestirii. Mai multe nu vă divulg, vă invit la lectură, după care sper să fiți de acord cu mine că acestui tânăr scriitor îi revine un loc aparte în literatura cotidiană, mie, ne mai râmânându-mi decât să îi aștept scoaterea la rampă a unei viitoare cărți...
-->
Comentarii