Blog 67
NU MĂ UITA
Nu mă uita când sunt departe
Nu pot în braţe să-ţi mai cad
Distanţa, vremea ne desparte
Dar cu miros de con de brad
Am să-ţi trimit din depărtare
Din alb de iarnă treaz eres
Un zâmbet tandru şi o floare
Şi un sărut din gând cules.
Te-mbrăţişez într-o chemare
Şi-n clinchetul de zurgălăi
Alăturat cu o urare
Şi-o lacrimă din ochii mei.
De timpul m-a purtat departe
Pe-aripa lui ce poartă tot
Acuma, numai printr-o carte
Iubirea să-ţi trimit mai pot.
Să stai la geamul de la tindă
Şi să priveşti afară-n noapte
Cât dorul meu te mai colindă
Voi fi la tine-n calde şoapte
Şi-n bradul falnic din odaie
Într-o steluţă luminată
Am să-ţi trimit într-o văpaie
Un semn de dragoste curată.
-->
Comentarii
UN FOARTE FRUMOS POEM!
MULT SUCCES!TOATE CELE BUNE!
Superb poem Delia...Felicitări! Dar fi sigură că nu te uit
Cu drag Lenuş
Mulţumesc fată frumoasă, nu ţin deloc să fac competiţie, ca şi tine scriu ceea ce simt şi dacă se găsesc câţiva care să citească cu plăcere eu sunt fericită.Sigur că mi-ar place să iau eu premuil I pentru poezie dar...glumesc.
Domnilor, vă mulţumesc!
Depărtările se îngustează mereu. Tehnologia modernă poate să apropie, sau măcar să dea iluzii de apropiere. Poți comunica o viață pe unde, dar ne dorim, e adevărat, ce a fost de când lumea: în brațele alesului/alesei...