Nu mai sunt

[Gabriela Mimi Boroianu]

O zbatere de suflet, aripă tremurândă,
A-nfiorat tăcută aerul dintre noi.
Și rezonând de viață-ntr-o inimă flămândă
A revărsat seninul în lacrima din ploi.

Un porumbel se naște sub geana unui vis
Și se avântă-n ceruri pe aripi de dorință
Dar vorbele, sunt lanțuri ce zborul i-au ucis
Și mările de lacrimi l-adorm în suferință.

Cu ochii-ntunecați în două-ai frânt lumina
Și-a lăcrimat albastru sub cerul azuriu
Stingând în dor și glasul ce nu-nțelege vina
Că te-a strigat mereu... dar, poate prea târziu. 

Ascuns în resemnare, acoperit de umbre
Un gând jeleşte dorul, lovit atât de crunt
De vorba ce ucide cu tonurile-i sumbre
Iubirea... dar ajunge, de-azi lacrimi nu mai sunt!

de Gabriela Mimi Boroianu 
30.05.2015

[Gabriela Mimi Boroianu]

Eu vă mulțumesc!

[Rodica Cojocaru]

Multumesc frumos!

[Emilia Popescu Rusu]

Semn de lectură plăcută...

[Gabriela Mimi Boroianu]

Iar eu îți mulțumesc din tot sufletul meu, Aurora!

[Aurora Luchian]

Sufletul a dat din nou un spectacol liric, mişcător...

Felicitări!

[Gabriela Mimi Boroianu]

Mulțumesc din suflet!

[Agafia Dragan]

Ascuns în resemnare, acoperit de umbre
Un gând jeleşte dorul, " Frumoasa poezie!

[Lili Negulescu]

..sensibil ..romantic ..liric ..apreciat

[Gabriela Mimi Boroianu]

Mulțumesc frumos, Mihail!

[Mihail Toma]

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]