Nu-mi văd aripile

Noaptea stinge focul cu apele întunericului
vărsate din cer
pământul îşi întoarce faţa brăzdată de riduri
chiar dacă e bolnav de aşteptare
rădăcinile fug în adânc
dar nu se lasă ameţite
se aude pulsul inimii
cum urcă la suprafaţă seva.

Nu-mi văd aripile
de pasăre
şi tânjesc cu ochii aţintiţi
la un zbor care spintecă norii.

Când o să revin îţi las cuvintele
pe hârtie
să-mi păstrezi fiorul vieţii
în memorie.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

AureliaAlbAtros a postat o postare pe blog
1 oră în urmă
AureliaAlbAtros a comentat la postarea de pe blogul AureliaAlbAtros Nemuritor în lumea cuvintelor
1 oră în urmă
AureliaAlbAtros a comentat la postarea de pe blogul AureliaAlbAtros Vraja unei înserări
1 oră în urmă
AureliaAlbAtros a comentat la postarea de pe blogul AureliaAlbAtros Cai verzi, visez...✌️😀
1 oră în urmă
Mai Mult…
-->