Nu de la voi e dreptul meu la viață,
Și nici pe-al vostru, nu vi l-am dat eu.
Cu toți avem un drept la dimineață.
Cu toți avem același Dumnezeu.
Când v-am ales nu ne-am dorit sclavie,
V-am pus conducători… și nu stăpâni,
V-am arătat respect și omenie,
Dar prea ușor ați devenit păgâni.
N-ați înțeles că-n noi vă stă puterea ?
N-ați înțeles, că noi v-am respectat ?
Nu tresăriți când ne-auziți tăcerea ?
Noi ținem capul jos… dar nu-i plecat.
Ați întrecut măsura… și ne doare.
Ne plângem morții, oare până când
Să mai răbdăm călcatul în picioare ?
Și voi sunteți tot muritori de rând.
Pe voi vă stăpânește lăcomia
Și v-ați pierdut și crezul și cuvântul.
Dac-ați putea, ați vinde România
Și de sub voi, va-ți arenda pământul.
Lăsați, pământului să-i cadă ploi,
Să-i crească flori, să bucure de soare,
Căci lumea nu se termină cu voi,
Mai sunt și generații viitoare.
Rostit, ca nume sfânt, Stefan cel Mare,
Se-aude-n el cuvântul moștenire,
Al vostru sun-a ură și trădare,
Al vostru, e doar moarte și pieire.
Când nu știi după moarte ce te-așteaptă,
Când lași durere, anilor trecuți,
În ultim ceas, urmează calea dreaptă,
Nu omorâți și pruncii nenăscuți.
-->
Comentarii
Nu de la voi e dreptul meu la viata,
Nici pe-al vostru, nu vi l-am dat eu.
Ca toti avem un drept la dimineata.
Ca toti avem acelasi Dumnezeu.
......................................................
Ati intrecut masura... si ne doare.
Ne plangem mortii, oare pana cand
Sa mai rabdam calcatul in picioare?
Si voi sunteti, toti muritori de rand.
.......................................................
Nu omorati si pruncii nenascuti.
Impresionant si de netagaduit acest poem! Felicitarile mele sincere.
Impresionant poem! Felicitari!