la nunta albastră suntem strigați
numele de botez se aude
nevoiți să urcăm scara la capătul căreia
îngerii așteaptă
aducem povara,
precum ai duce o pasăre cu aripile strânse
ni se pune pâcla pe ochi,
arhitectură stranie a valurilor într-un orizont aprins
suntem noi în glasul
păcatelor
uităm să dospim pâine,
singurătatea zidurilor ne înghite.
-->
Comentarii
superba imagine multumesc