O C O P I L Ă P L Â N G E
- Cruce, cruce de gorun!…
Ascultă, cruce, ce-ţi spun:
Prinde aripi, cruce, prinde
Şi în braţe mă cuprinde!
Ţine-mă sub trupul tău,
Să fiu cu iubitul meu…
Sfântă bună, Născătoare!
Sufletul din piept mă doare,
Cum pe Tine te-a durut,
Când fiul Ţi L-ai pierdut.
Tu eşti singura pe lume…
Numai Ţie îţi pot spune:
Măicuţă, îţi cer iertare!…
Neagră sunt de supărare,
De ce sunt uitată, oare?
Pe bădiţa mi l-ai luat
Şi singură m-ai lăsat.
Neicuţă, de aş putea!…
Din viața mea eu ţi-aş da:
S-o-mpărţim pe jumătate
Şi să trăim pân’ la moarte;
Aceeaşi cruce s-avem –
Din lume dacă plecăm.
Cine-o trece, să citească,
Să vadă dragostea noastră,
Că alături stăm uniţi
Şi nu suntem despărţiţi.
16 August, 1999.
0202* Când am fost la mormântul bunicii Elena Tetoianu să-i pun o lumânare, alături era înmormântat un tânăr, care abia împlinise optsprezece ani, iar o tânără copilă îl jelea, smulgând-şi părul şi frângându-şi mâinile. Strângea cu disperare crucea la pieptul ei şi cerea ajutor sfintei Precesta.
-->
Comentarii
Versuri frumoase și o poveste trist! îmi evocă temele unor balade românești unde fatidicul destin are meru ultimul cuvânt! Semn de plăcută lectură.