O deziluzie ne pare existenţa
în clipe de tristeţe amară
nori negri se prăbuşesc peste noi
pe boltă luna nu mai străluceşte
ca-n nopţile viselor albastre
Pe cerul sufletului îndurerat
totul e pictat în negru dezolant
inima rănită se zbate-n piept
ca un delfin eşuat pe o plajă
cucerită de cavaleri ai tristei figuri
Într-o toamnă caldă, ruginie
ce-ţi provoacă vise halucinante
conştiinţa răvăşită doarme
ca un nou născut în braţele
minunatei creaturi ce l-a adus
în jungla sălbatică numită viaţă
Trăiri pline de o surdă durere
momentele de rătăcire prin astral
în căutarea iubirii pierdute
în noaptea în care bănuieşti Karma
c-ar fi cauza dezamăgirilor ciclice .
-->
Comentarii
Mulțumesc Elena pentru aprecieri !
Frumos , minunate versuri, postate cu o mare sensibilitate ! Felicitari D-le Dan !
Mulțumesc Lenuș pentru aprecieri !
Să ai o zi frumoasă !
Frumoase versuri,felicitări!