Adun cuvintele într-o carte
iar gândul tău
mă va găsi în mulțime
sau poate eu
te voi găsi într-un târziu
voi îmbrăca rochia nouă
cu flori colorată
voi alerga prin verdele
crud al ierbii
și pașii mei vor lăsa
urme adânci peste câmpii
am văzut cum trec anii
peste noi ...
prin amintirile vieții
rămân copacii triști și goi
în clipele stinse de timp
precum stelele
topite de dor
privesc și azi o fotografie
ca o boare venită
dintr-un trecut
iar înaintea mea pentru o clipă
totul devine prezent
sunt prizoniera timpului
scriu pe un colț de cer
iar cuvintele alunecă
într-o primăvară timpurie,
o dorință împlinită.

Comentarii
Frumos! Felicitări!
privesc și azi o fotografie
ca o boare venită
dintr-un trecut
iar înaintea mea pentru o clipă
totul devine prezent...
Superb... Felicitări MARIA !