o, dulce primăvară
O, dulce primăvară, e vremea când în tine,
Pe înserări senine, un dor de ducă-mi vine,
Când nopțile sunt clare și toaca bate rar,
Tăind cărare dorul, zburând peste hotar.
Seara plină de umbre, ca un altar colina,
Iar peste coama ei a-ncremenit lumina.
Întâia stea îmi arde, în suflet picurând,
Un bob de rouă dulce îmi cade peste gând,
Tăcerea nesfârșită a nopții o împung
Prin iarba verde greieri cu țârâit prelung.
Deschide poarta lunii, pe cerul care trece
O stea căzută-n mare ca o săgeată rece.
Și luna, o fecioară ascunsă-n nimb de foc,
Trece nepăsătoare, lipsită de noroc,
Așa de maiestoasă se lasă peste dealuri
Vărsându-se în ape, lovindu-se de maluri.
Mi-e inima candoare cu suflet de copil
Pe cerul plin de stele mă simt așa umil.
Rănind amurgu-n zare cu vârfurile frunții,
Răsar pe rând fantome, prin întuneric munții.
duminică, 6 mai 2012
-->
Comentarii