O lumină-nşelătoare

Peste găndurile mele, ai ucis ce-a fost frumos
Dezlegându-ţi totodată, amintirea unui Fost,
Peste-altarul fericirii umbra grea ţi-ai aplecat
Şi-ntre vieţi, Schimnică frunză! Inutil te-am aşteptat.

Noaptea-mi cade la fereastră c-o lumină-nşelătoare,
Cu un dor de-a ta iubire vine dimineaţa-n zare.
Neştirbită umbra nopţii pleoapele mi le sărută,
Mă aruncă-n întregime pe sub bruma altoită...

Peste tainice cuvinte zburdă nepăsarea-n joc...
Vom străbate drumul iernii plini de griji şi arşi de foc,
Prin tăceri mistere-or curge, peste noi munţi de granit
Când ne vom trezi, iubito? Duşi de val la infinit?

Nemiloasă Crisalidă! Ochii tăi de soare-i văd
Ca şi cum în mine-au leacul ultimului dans-prăpăd.
Descânt devenirea clipei între lacrimi şi-n pocal...
Fost-aceea viaţa noastră... acum, totul e-n zadar.

Beau din vraja nopţii golul, şi-n pustiu sărut un ceas,
Îmi apostrofez secunda orbului care-am rămas,
Cu cerneala lumii, toată, drum de fum bătătoresc
Să îţi las o amintire din pustiu nepământesc...

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Frumoasa poezie, felicitari!

  • Beau din vraja nopţii golul, şi-n pustiu sărut un ceas,
    Îmi apostrofez secunda orbului care-am rămas,
    Cu cerneala lumii, toată, drum de fum bătătoresc
    Să îţi las o amintire din pustiu nepământesc...

    Citit cu plăcere Smile.gif

Acest răspuns a fost șters.
-->