O... Mamă !...
Dulce Mamă şi Fecioară,
noaptea lin coboară
peste mantia ţesută de tăcere.
Tristă, rămasă afară
la porţi nedeschise
nimeni nu aude
un glas înăbuşit în durere?!
Nimeni nu aude
un scâncet de copil,
ce-şi înfruntă al vieţii destin,
trecând prin epoci triste
umbrite, de orbire şi declin?
Pe o rază blândă,
acum, El coboară
din Marea Cupolă,
prin albastrele spaţii
prin indescifrabil de multele
şi mari constelaţii.
O stea deasupră-I, bate drumurile
Ingerii de sus, străbat cu aripile
Il conduc în unduite zboruri
prin freamătul întregului Univers
înălţând tumulturi de coruri
dând Cerului Glas.
In liniştea nopţii, sfântă, se lasă
într-o iesle sărăcăcioasă,
dar plină de iasomii.
Cu miruri sfinţite de nard,
lângă trei magi, un asin
şi lângă micuţul miel alb.
Într-o cunună cu ramuri
de necreate scântei sclipitoare
ca o străfulgerare
la Nazaret, vine
îmbrăcat în haine divine.
Inundă un suflet singur şi trist
al unei frumoase şi Sfinte Fecioare
lângă marele sfetnic, Bătrânul Iosif.
El, Micuţul, « Taină şi Trup »
cu un gângurit o alintă
«Viaţa» dă vieţii, sensul Iubirii
un nou sens Nemuririi
dezvăluindu-I în taină « Cuvântul ».
Supusă, Viaţa ascultă uimită
secretul Misterelor grele
cum El, Cel venit de Dincolo de stele
ţine-n a Sale braţe, -Pământul.-
Zâmbind, păşesc împreună amândoi,
peste umbre de veacuri,
din nou, în tainele nopţii
dorind să cineze cu noi.
Să ne smulgă din crunta-i rătăcire
prin chemarea, « Sfântă Iubire »
şi prin nemincinoasele, calde şoapte.
Un alt drum ne deschide,
să ne ridice, pe toţi, din moarte.
Înţeleptul Sfat ce împarte destine,
a Cerului poartă, din nou o deschide.
- Făgăduind, acum. prin alt Legământ -
că ne urcă-n « Lumină »
făcând din pământ, mari palate
o ţară de vis, plină de flori
cu treptele spre înalt suspendate.
Un Dor din Dorul de Sus
din Domnul, desprins
ca un buchet de candoare
revarsă azi « Cuvântul »,
în frumoasa-i zi de sărbătoare.
Maica Fecioară, cu pruncul de mână,
revarsă Harul, în ploaie de Lumină.
Aaduce în cupe mereu “Adevărul”,
Despre “Naşterea Domnului,
Moş Crăciunul”.
Străbătând din Spaţiul Sfânt
cobori « Prunc » an de an, pe pământ
în ieslea sufletului meu sărac şi umil
ca să faci, Tu, Iisuse, din mine,
un chip smerit, înţelept şi mai blând.
Inima prinos, Ţi-aduc... în loc de tămâie
Binecuvântează... Stăpâne !
-->
Comentarii
Da, asa doresc, un chip smerit, înţelept şi mai blând.
Multumesc, Domnul Mircea, fie ca Anul Nou sa vina cu oameni mai buni si mai inteligenti si f. f. plini de sanatate. Domnul să ne îndeplinească ruga tuturor! Doamne ajuta! Cu toata dragostea Elisabeta.
în ieslea sufletului meu sărac şi umil
ca să faci, Tu, Iisuse, din mine,
un chip smerit, înţelept şi mai blând.
Domnul să-ţi îndeplinească ruga!
cu drag
Multumesc, pentru felicitare, scumpa Doamna Lenus, ma bucur ca v-a placut colindul de Nasterea Mantuitorului. Va urez SARBATORI FERICITE!. Multa sanatate si multe, multe bucurii! Doamne ajuta! Elisabeta.