În liniştea nopţii
în surdul hău
tainic mă cuprinde un dor
ca o adiere rece de vânt
pătrunde în gând
ca un ecou
ce colindă infinitul
secundele ard amintiri
ce dor
în zarea ascunsă
liniştea ţipă
în cuvinte nerostite
pe chipul lunii tipărite
cu fire de aur
cu penelul de dor
în suflet ticluite
din dureri zămislite
gânduri amare
zugrăvesc trist
decor
în coroana destinului
sunt prinse vise
ce aprind candelabrul nopţii
dând lumina binefăcătoare
valurilor vieţii
pe timp de furtună
fără strălucirea de altă dată
o filă de soartă uitată
de lacrimi
udată
pe argintul din tâmple
sclipeşte amurgul
înecat în simţiri
flămânde de iubire
cu arome de înalţare
pe piedestalul fericirii
în care s-a cuibărit
întristarea
noaptea fără stele
lumina fără lumină
uitarea.
în toate rămâne speranţa
în stropii de rouă
cristale în soare
purificatoare
a tot ceea ce doare.
-->
Comentarii
multumesc mult Mircea...
în toate rămâne speranţa...multă