OBSCURITATE

Soarele înspăimântat se-ascunde în nori,
se-ntinde umbra pe străzi și în case 
lumina se stinge când vreau să cobori
frigu-mi pătrunde în vene, în oase.

Mâinile tale, iubite, sunt reci,
timpul s-a scurs atât de curând,
tu, subjugat, azi ai să pleci,
iar eu rămân să ard pe pământ.

Obscuritate –coroanele teilor abia înfloriți
aruncă umbre muribunde asupra mea.

- Unde ești? Te-am căutat sub fiecare piatră.
- Mai bine-nveți să-nduri în gând. 
- Dar lumina? ... Soarele sau luna..
- Nu mă dezamăgi!
- Tu nu-nțelegi? 
- În noi încape-o eternitate...

Nu există loc pe lumea asta
In care să-mi ascund gândurile
Uită-te!
În jurul meu
și vulturii 
se sting
agonizănd....

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
Mai Mult…
-->