Pe mal de râu se leagănă arinii,
bătuți de vânturile toamnei, nemilos,
din tufele uscate se ivesc ciulinii
lăsându-și cupele semețe tot mai jos.
Vin ciorile în cârduri să se-așeze
pe crengile ce plâng necontenit,
scrâjnesc țâțânile trezite-n metereze
la marginea cetății-n zidul povârnit.
Și vine o tristețe dinspre munte
cu mantia cernită-ntinsă peste văi,
în josul râului, trecând pe punte,
ajung și brumele, în ritm de zurgălăi.
Aprinde focu-n sobă mai degrabă,
așază lemnele pe stratul de tăciuni,
sărută-mă-ndelung și fără grabă,
la pieptul tău iubito să mă-aduni !
Comentarii
Vă mulțumesc, domnule Ivan Waston, pentru răgazul acordat versurilor mele și pentru mesajul lăsat aici!
De astă dată, după furiile citite anterior acum Octombrie se răzvrăteşte... Noi îl contemplăm şi aşa!
Cu mare drag!
La fel gândesc și eu despre versurile domniei tale, Gabriela Mimi Boroianu! Mulțumesc foarte mult!
O, ce cuvinte binefăcătoare, Lenuș Lungu! Mulțumesc din inimă, cu bucurie și respect!
O încântare să vă citesc!
O magie a cuvintelor așezate pe note muzicale, vibrante în sunete. Un dans al literelor, iar versul un produs emotiv. O liră fără de care nu se poate cânta.
Felicitări!❤
Cititorul este suveran, tălmăcește creația lirică după sufletul său. Mulțumesc pentru popas și comentariu, stimate domn Adrian Scrimuț!
O refulare în iubire, protejat de răceala feerică a celor două anotimpuri.. M-a bucurat popasul, stimate domn!
Mulțumiri alese și respect din partea mea, Maria Ciobotariu !