OGLINDA VIEȚII

Oglinda vieții-ntoarsă spre trecut

cu amintiri se umple dintr-odată,

din tot ce-a fost, din câte am avut,

în visul meu se-adună și fac roată.

Se-nvârte roata-n miticul decor,

mai necuprins decât cuprinde zarea,

un val de amintiri, năucitor,

inundă cu imagini neuitarea.

 

Iar timpul parcă s-a oprit pe loc,

în universul gândurilor mele,

să pot privi acest decor ad-hoc –

tot ce-am trăit - cu bune și cu rele.

Dar, Doamne, toate s-au amestecat,

iar binele cu răul, împreună,

pe-o aripă de vis venind, neîncetat,

îmbrățișate-n grabă se adună.

 

Încerc să le separ în mintea mea,

să înțeleg cum am trecut prin viață,

dar timpul să aștepte nu mai vrea,

în visul meu rămâne doar o ceață.

Dar cugetul, gonind afară hăul,

aprinde-n suflet candelă aleasă

să pot vedea că binele și răul

în inimă împart aceeași casă.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->