Citesc si azi, bădiţă, versurile tale
Limpezi si clare ca unda de izvor;
Găsesc în ele pacea unei catedrale
Şi pururea de tine-mi este dor!
M-ai învăţat cum să ascult pădurea
Şi lacul înstelat ce tremură în unde,
“Crăiasa“ nopţii în toată strălucirea
Câte poveşti de dragoste ascunde...
Şi tot prin versul tău am învăţat iubirea,
“Glossa”, mi-a fost povaţă pentru drum,
Cu ea prin viaţă mi-am croit menirea
Şi multe desluşesc prin ea şi-acum!
Tu ţi-ai iubit strămoşii, istoria si ţara,
Dorindu-i ca să să aibă un mare viitor,
Ţăranii-ţi cântă “Doina” primăvara,
Intrând cu plugu-n reavănul ogor.
Ţi-aducem astăzi flori de tei si nufăr,
Toţi care cred în geniu-ţi pământean;
Bădiţă, vei rămâne pururea “ Luceafăr”
Pe glia şi în sufletul acestui neam!
-->
Comentarii
Multe învățăminte de la bădița, fain prezentate!
Frumoase versuri. Felicitări!